Virgiliu Postolachi, 22 de ani, atacantul de la UTA, care a fost și în vizorul naționalei României, a povestit într-un interviu acordat Libertatea cum se simte după primele luni petrecute în țara a cărei cetățenie o are din septembrie 2018, dar pe care o descoperă acum.
- Ai fost la academia lui PSG, te-ai antrenat cu echipa de superstaruri de acolo, ai fost în acel mediu. Cum a fost?
- Am 22 de ani, dar am învățat mult o chestie, la Paris: vezi câți sunt în urma ta, pe urmele tale, când porți o emblemă, câți băieți, câte fete, e coadă după tine!, și din moment ce nu mai ești acolo sau ești într-o pasă mai proastă, observi cum dispar toți! Nu mai primești mesaje, nu mai ai pe nimeni lângă tine, dispari toți. Și vezi cine ți-e prieten cu adevărat.
- Tu câți ai?
- Mai mulți de cinci nu am!
- Parisul cum e, Orașul Luminilor sau o metropolă obositoare și rece?
- Este o capitală a lumii, un oraș tare frumos, însă tare aglomerat. Să trăiești acolo și să nu te enervezi, ar trebui să ai timp și nervi să mergi doar cu bicicleta. Așa e! Dacă vrei să stai să contempli cât de frumos e Parisul. Eu, prefer, mai degrabă St. Tropez sau orașele de pe Coasta de Azur.
- Cine face mâncare mai bună?
- Mie îmi place mâncarea de la noi, ca-n Moldova. Și România are mâncăruri gustoase. Mama face acasă, în Franța, doar mâncare moldoveneasă, de-a noastră. Gastronomia franțuzească e la nivel înalt, dar tare scumpă mai e! Mâncarea de acasă, a mamei, e cea mai bună. Dar îmi plac micii voștri, diverse plăcinte, ciorba de burtă, nu sunt dificil la mâncare.
- Voi acasă ce limbă vorbiți?
- Română și franceză. Mama și tata știu să vorbească rusește, eu nu. Nici nu am învățat, știu două-trei expresii simple și atât.
- Te-a speriat războiul din Ucraina?
- Da, chiar da. E tare aproape de noi, de buneii din Moldova chiar mai aproape. Când am mers în Moldova, pentru echipa națională, și-am avut meci în Kazahstan, am înconjurat Rusia, să nu intrăm pe acolo. În loc de 3 ore, am mers 6 ore cu avionul. Ai o strângere de inimă, când vezi Rusia atât de aproape, e război, nu este ca-n filme.
- Peste pandemia de coronavirus cum ai trecut, cât de mult te-a afectat?
- Eu am făcut record, am avut Covid de patru ori! Ați mai auzit? Dar fără simptome. De două ori cred că l-am avut, cu adevărat. Dar mai ieșeam pozitiv la teste, nu înțeleg cum. Nu m-am simțit rău, făceam singur antrenamente, departe de echipă. A fost o perioadă grea, de depărtare. N-am avut frică deloc. Bine, la început, ca toată lumea, intrasem în panică, mai mult din cauza altora, care o luaseră razna cu magazinele, cu declarațiile. Trei luni, cât a fost interdicție să ieși pe stradă, a fost tare greu, să nu poți să fugi, să te antrenezi. Sau să faci sport pe unde puteai.
- Dacă ar fi să alegi între o casă și un bolid de lux, ce-ai alege, care sunt prioritățile tale?
- Nu am planuri suprarealiste. Am investit bani într-o casă în Franța, lângă Paris, acolo s-au dus banii mei din fotbal. Părinții au o casă, eu am alta, a fost investiția mea. O casă pe pământ. Nu sunt materialist, să-mi cumpăr supermașini. Am una normală. O să văd în ce voi mai investi, știu că fotbalistul are viața scurtă. În Franța, 70 la sută dintre cei care încheie fotbalul, ajung în faliment imediat după ce și-au pus ghetele în cui. Nu vreau să fiu falit! Mă gândesc să am un viitor cât mai dulce. Am învățat la PSG asta.
- Cum?
- Aveam cursuri de a gestiona viața financiară, să știm ce să facem cu banii. Erau cursuri periodice.
- Care a fost cel mai bun sfat de la părinți?
- Să fiu băiat serios, să nu abandonez munca. Și atunci când nu reușesc din prima, să fiu perseverent. Apoi, să fiu smerit, umil.
Sursă: libertatea.ro
Canalul de Telegram Moldfootball.com - cele mai interesante știri în timp real
8
P.S. совсем не агрессор
Dacă tăceai filosof rămâneai!:)))
Особенно начало фразы?