Unul din fotbali?tii echipei \"de aur\" a Zimbrului, care domina fotbalul moldovenesc in anii \'90. De 5 ori campion al Moldovei, dublu de?in?tor al Cupei republicii, juc?tor cheie a na?ionalei Moldovei. Toate aceste cuvinte sunt despre Fistican.

Acum Oleg lucreaza antrenor de copii la Centrul de Pregatire a Tinarului Fotbalist al clubului natal.

- E foarte placut ca am devenit antrenor - incepe a marturisi Oleg. - Mai corect e sa spunem, nu ca am devenit, ci ca devin.
- Principala calitate necesara pentru un antrenor?
- Dorinta plus permanenta acumulare de cunostinte.
- Si care sunt sursele?
- Un mare bagaj de cunostinte il constituie practica mea de jucator. Din punct de vedere metodic - frecventez cursuri, culeg cartile cuvenite, particip la seminare practice. Fara ele e imposibil sa-ti apreciezi potentialul. E bine ca am inceput cariera de antrenori de la juniori.
- Dar mai sunt necesare si cunostinte pedagogice?
- M-am convins de acest fapt pe propria-mi piele. Cind am preluat echipa, baietii aveau cate 15 ani. Multi dintre ei se comportau impulsiv, unii chiar agresiv. A trecut un an si jumatate. Acum discipolii imi cunosc principiile. Putem spune ca am gasit limba comuna.
- Dintre toate echipele de juniori ale Zimbrului, anul tau - 1994 - evolueaza cel mai reusit si catre pauza de iarna s-a distantat bine de urmaritori in campionatul Moldovei, devansant cel mai apropiat urmaritor al sau - Olimpia Balti - cu 6 puncte...
- Am stabilit scopuri concrete - victorie in fiecare meci. Plus la finele sezonului - obtinerea medaliilor de aur si a cupei. La inceput unii dintre baieti au considerat aceste obiective prea dificile. Insa au avut incredere in mine si au acceptat viziunea mea de joc: agresivitate in atac si siguranta in defensiva, fotbal combinativ cu folosirea benzilor.
- Ca fost fundas acorzi o atentie deosebita fotbalistilor din aparare?
- Daca e sa fim sinceri, prefer un atac bun, dar le reamintesc mereu discipolilor mei, ca apararea incepe in atac. Nimeni nu pune la indoiala importanta actinilor ferme din aparare, dar conteaza mult si sa impunem adversarului vointa noastra, si asta presupune ca de la chiar inceputul meciului sa nu uitam de portile adverse. Mai folosesc si propria-mi experienta: si la ce trebuie sa atraga mai mult atentia un fundas si in acelasi timp inteleg foarte bine care trebuie sa fie actiunile unui atacant impotriva fundasilor.
- In cariera ta vasta, ai intalnit atacanti cu care ti-a fost mai greu?
- Nationala Moldovei, de regula majoritatea meciurilor le petrecea in aparare. Imi placea mult nationala Germaniei, care combina deopotriva calitatile individuale ale fotbalistilor cu nivelul inalt de interactiune ca echipa. Daca e sa numesc pe cineva personal, atunci as numi pe Ulf Kirsten si Oliver Bierhoff. Kirsten era bun si folosea des jocul aerian, actiona la intampinare, si la capitolul viteza statea foarte bine.
- Nu demult ai vizitat Viena, in cadrul participarii la seminarul organizat de UEFA, dedicat specialistilor ce activeaza in fotbalul pentru copii si juniori.
- Cam peste tot e aproape la fel. Formule gata nu exista. La seminare primesti planul de pregatire si iti alegi ce ti se potriveste. De exemplu in Austria o atentie deosebita se acorda conditiilor fizice. Dar pot afirma cu certitudine ca baietii nostri moldoveni sunt mult mai talentati. Austriecii cresc roboti fotbalistici, iar la noi tinerii fotbalisti au o atitudine mai creativa fata de fotbal. Desigur conditiile de pregatire si educare a fotbalistilor sunt mai bune in Vest. La ei fiecare academie (doua dintre ele le-am vizitat) beneficiaza de 3-4 terenuri naturale plus unul artificial.