Cu 83 de selecții la naționala Moldovei, ocupând locul 2 all-time la acest capitol, și peste 200 de meciuri în tricoul celor de la FC Voluntari, Igor Armaș (37) este un nume emblematic pentru fotbalul din regiune.

Fundașul moldovean a trecut prin momente de glorie, precum calificarea cu Kuban Krasnodar în grupele Europa League sau câștigarea Cupei Moldovei cu Zimbru Chișinău, dar și prin încercări grele, cum a fost accidentarea gravă din 2016.

– Te vei retrage de la Voluntari?

– Da, cel mai probabil. Mai am motivație și sper să revenim cât mai curând din nou în Superliga. Când voi simți că nu mai pot, voi face loc altor jucători, la fel cum am făcut la națională.

– Referitor la națională, ai mai fi putut să continui, mai ales că ești printre cei mai selecționați jucători, dar ai preferat să te retragi. Care au fost motivele?

– Într-adevăr, dacă jucam până în zilele de astăzi, aveam peste 100 de partide la reprezentativa Moldovei, dar am simțit că trebuie să fiu cel mai corect. În ultimul timp nu aveam o constanță de joc și am preferat să le fac loc unor tineri de viitor. Așa mi s-a părut cel mai în regulă.

– Cum a fost trăit primul meci la națională?

– Sincer, a fost un meci deosebit, au fost și părinții mei în tribune la acel meci. Nu mai țin minte cum am jucat, dacă bine sau nu, dar având în vedere că am luat 2 goluri în acel amical (2-2 rezultat final), nu știu dacă a fost chiar așa bine.

– În 20 de partide ai purtat banderola de căpitan. S-au simțit altfel meciurile?

– Bineînțeles, ai o mai mare responsabilitate. Fiind un băiat mai responsabil, mai mereu mă simțeam vinovat de rezultatele echipei naționale și încercam să dau 100% pe teren. Când m-am retras de la națională, banderola de căpitan i-a rămas lui Vadim Rață, iar după primul meci m-a sunat și mi-a povestit toate trăirile pe care le-a simțit când a purtat pentru prima dată banderola de căpitan. Mi-a spus că avea niște emoții de îi furnica tot corpul, se simțea altfel, pentru că e o responsabilitate mult mai mare când ești căpitanul naționalei Moldovei.

– În ultima perioadă, Moldova se descurcă bine în Nations League, chiar a promovat în Liga C, în ultima partidă reușind să câștige în ultimele minute, grație reușitei lui Virgiliu Postolachi…

– Am urmărit partidele și chiar ieri am vorbit cu aceștia și mă bucur pentru ei, pentru Moldova. Înainte de a veni la CFR, m-a sunat Dan Petrescu să mă întrebe despre Postolachi, iar după o săptămână, a semnat cu echipa din Cluj.

– Să înțeleg că mai păstrezi legătura cu Dan Petrescu?

– Da. Păstrăm legătura, vorbim la zilele de aniversare și bineînțeles îl respect, este un antrenor deosebit.

– Ce crezi că îi lipsește campionatului din Moldova pentru a ieși în evidență atât pe plan intern, cât și pe plan european?

– Situația financiară consider că e problema. Sunt prea puțini bani investiți în fotbal. Se joacă pe 3-4 stadioane, nu toate echipele au arenă și bineînțeles că nu mai vorbim de bazele de antrenament.

– Iar la final, aș vrea să ne spui un moment din carieră, ce îți poate defini drumul în fotbal, având în vedere că ai peste 485 de partide la nivel de club și 83 de selecții la națională…

– Probabil țin minte mai multe și nu aș putea să spun doar unul. Eu îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate, am încercat să fac tot ce e posibil să ajung cât mai sus, dar țin să cred că dacă nu aveam acea accidentare la vârsta de 29 ani, lucrurile probabil ar fi stat altfel, - a spus Armaș.

Tot într-un interviu acordat acestui site, fundașul moldovean a alcătuit o echipă simbolică a acelor jucători cu care a avut ocazia să joace personal, inclusiv el însuși în această echipă:

• Portar: Alexandr Belenov (Kuban)
• Fundaș stânga: Oleg Reabciuk (naționala Moldovei)
• Fundași centrali: Igor Armaș, Gabriel Tamaș (Voluntari) și Alexandru Epureanu (naționala Moldovei)
• Fundaș dreapta: Igor Lolo (Kuban)
• Mijlocași: Ivelin Popov (Kuban) și Aïssa Laïdouni (Voluntari)
• Atacanți: Gheorghe Bucur (Kuban), Andrei Arshavin (Kuban) și Djibril Cissé (Kuban)
• Antrenor: Dan Petrescu (Kuban)